Alienarea parentală este un fenomen psihologic și social în care un copil este influențat de un părinte să respingă sau să se îndepărteze de celălalt părinte, fără un motiv justificat. Acest tip de comportament apare, cel mai frecvent, în contextul separării părinților când un părinte încearcă să deterioreze relația copilului cu celălalt părinte.
Alienarea parentală este reglementată de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor sub noțiunea de înstrăinare părintească. Aceasta reprezintă o formă a violenţei psihologice prin care unul dintre părinţi, din familia extisă sau substitutivă, în mod intenţionat, urmărit sau asumat şi apropriat, generează, acceptă sau foloseşte o situaţie în care copilul ajunge să manifeste reţinere sau ostilitate, nejustificată sau disproporţionată faţă de oricare dintre părinţi.
Părintele care se face vinovat de astfel de acțiuni poate fi îndepărtat de la exercitarea autorității părintești cu privire la copilul minor, respectiv acesta nu va mai avea dreptul de a lua decizii în ceea ce îl privește minor. De asemenea, părinteului care împiedică desfășurarea programului de relații personale al celuilalt părinte efectuând acțiuni care se constituie acte de înstrăinare părintească i se poate aplica o penalitate cuprinsă între 10% şi 15% din venitul net lunar al celui obligat la plata acesteia, dar nu mai puţin de 300 lei.