Av. Flavia Barbur, Baroul Cluj
Internetul va deveni, în curând, cea mai obișnuită formă de infidelitate,
dacă nu a devenit deja, Beatriz Lia Avila Mileham
Rezumat: Prezentul articol își propune să analizeze obligațiile stabilite în sarcina soților prin intermediul art. 309 alin. 1 Cod Civil, în mod special în ceea ce privește obligația de fidelitate. Pe lângă forma de infidelitate unanim acceptată, și anume a relațiilor extraconjugale fizice, au început să apară și alte manifestări ale infidelității, prin intermediul internetului. În acest context, îi revine jurisprudenței rolul de a integra formele moderne de relații extraconjugale, în special cele care se bazează pe tehnologiile informațiilor și ale comunicațiilor.
Cuvinte cheie: fidelitate, infidelitate online, obligații ale soților, divorț, obligații conjugale, relații de căsătorie
Încheierea căsătoriei presupune, vrând-nevrând, o limitare a libertății fiecărui soț. Chiar dacă este acceptată, în cele mai multe cazuri- chiar cu entuziasm- la momentul încheierii căsătoriei, pe parcursul vieții conjugale ea poate fi resimțită ca o constrângere dificil de respectat.
Potrivit art. 309 alin. 1 Cod Civil, soții își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral.
Indeplinirea obligației de respect reciproc presupune respectarea vieții personale a celuilalt soț, a opiniilor, credințelor, relațiilor sociale în care se angajează, a profesiei pe care o alege sau o practică. Mai implică toleranță, sinceritate și abținerea de la o conduită violentă, indiferent de forma de violență: verbală, fizică, psihologică, etc.
Obligația de sprjin moral reciproc se referă la susținerea morală a celuilalt soț în momentele dificile, fie că ne referim la viața sa personală, socială sau profesională.
Obligația de fidelitate a devenit, în contextul actual, una dintre cele mai provocatoare îndatoriri matrimoniale, întrucât realitatea contemporană – marcată de evoluția societății în general – și a tehnologiei în mod special– i-a conferit noi dimensiuni, inclusiv din perspectivă juridică.
Un binecunoscut autor de dreptul familiei afirma, în urmă cu câțiva ani, că îndatorirea de fidelitate este emblematică relaţiilor de căsătorie şi, fără îndoială, loialitatea este o virtute preţuită în orice formulă a vieţii de cuplu[2], dar tentațiile- din ce în ce mai numeroase și mai variate -îi supun pe parteneri la multe provocări, iar din acest motiv, loialitatea este tot mai greu încercată.
Textul legal mai sus redat: Soții își datorează reciproc (…) fidelitate (…) pare, la o primă vedere, destul de clar. La analiză mai profundă însă, poate să comporte numeroase discuții. El i-ar putea trimite pe mulți cu gândul la faptul că infidelitatea, pentru a putea constitui motiv de divorț în fața instanței, nu poate fi decât una de natură fizică. Acesta
este un enunt cu care, cred eu, majoritatea ar fi de acord: o relație extraconjugală de natură fizică sau sexuală reprezintă o încălcare a obligației de fidelitate.
Dar, pe lângă această infidelitate clasică, și-a făcut încet încet apariția și o altă formă de infidelitate, poate mai subtilă sau mai rafinată: cea online, favorizată inclusiv de apariția și utilizarea la scară largă a aplicațiilor de dating- pe lângă deja mai vechii facilitatori cum ar fi rețelele sociale sau platformele de mesagerie.
Studiile de psihologie din acest domeniu sunt deja mai avansate, iar psihologii au împărțit infidelitatea în 3 categorii:
Infidelitatea fizică sau sexuală: angajarea în relații sexuale de orice fel în afara cuplului. Aici poate fi implicată sau nu o componentă emoțională.
Infidelitatea emoțională: implică dezvoltarea unei conexiuni emoționale intense cu altcineva, fără contact sexual și poate implica: flirt, chimie sexuală și intimitate emoțională. Totuși, este posibil să nu se ajungă la o relație sexuală.
Infidelitatea virtuală/online/cibernetică: Se referă la flirturi și conversații intime pe platforme online sau aplicații de dating, fără contact fizic. Aceasta se desfășoară în camere de chat, prin mesaje-text și, mai ales, prin partajarea de fotografii sau conținut sexual, inclusiv fantezii sexuale. Relațiile virtuale sunt uneori prelungite și deseori ascunse. Infidelitatea online poate fi și sexuală și emoțională. Câteodată însă nu este nici sexuală și nici cu adevărat emoțională, dar este percepută de partenerul real ca o trădare.
Dar problema care se pune este, în ce măsură, din punct de vedere juridic și în contextul motivelor de divorț, infidelitatea online poate fi asimilată, sub aspectul gravității și al efectelor, infidelității fizice sau celei emoționale, în sensul încălcării obligației prevăzute de art 309 alin. 1 Cod Civil.
Din punctul meu de vedere, toate formele de infidelitate se situează la același nivel întrucât, pe de o parte, fiecare poate reprezenta o formă de trădare a încrederii și a angajamentului conjugal, iar pe de altă parte, consecințele lor pot fi similare în ceea ce îl privește pe soțul nevinovat, așa cum voi indica în cele ce urmează:
1. Infidelitatea online presupune, deseori, implicarea emoțională. Mai presus de toate, atunci când conversațiile online satisfac nevoile de contact emoțional ale unei persoane, este evident că discutăm despre o relație în adevăratul sens și nu doar despre o conversație de rutină sau spontană. Dacă o persoană se simte mai bine conversând cu cineva din afara relației, și nu acasă, este aproape sigur implicată într-o aventură
Mai mult, ce începe ca flirt sau conversație inofensivă poate escalada spre dorințe sexuale mai intense. Unii participanți s-au întâlnit în persoană cu persoana cunoscută în chat; din cei care s-au întâlnit, majoritatea au continuat relațiile sexuale reale
2. Infidelitatea online duce la trădarea intimității emoționale
Infidelitatea virtuală presupune adesea dezvăluiri intime, conversații profunde, flirt susținut sau chiar dezvoltarea unei conexiuni afective cu altcineva. Pentru mulți oameni, intimitatea emoțională este mai importantă decât cea fizică — și, când aceasta e împărtășită cu o altă persoană, se simt trădați la un nivel profund.
3. Creierul nu face diferența între real și virtual
Din punct de vedere neurologic, emoțiile și dorințele activate în conversații online pot fi la fel de puternice ca cele trăite în realitate. Creierul reacționează la stimuli sexuali sau romantici online cu același set de hormoni și neurotransmițători (dopamină, oxitocină etc.) ca într-o relație fizică.
4. La fel ca orice formă de infidelitate, și cea online implică ascunderea și minciuna
Infidelitatea virtuală implică secrete, parole ascunse, ștergerea mesajelor, ore petrecute în chat atunci când partenerul doarme sau nu este prezent.
Nu este vorba doar de ce s-a făcut, ci de energia investită în a ascunde lucrurile. Iar aceasta, pentru mulți, este o trădare mai mare decât actul sexual în sine.
5. Fantezia și dorința pot fi mai amenințătoare decât actul fizic
Infidelitatea sexuală poate fi, în unele cazuri, percepută ca o „greșeală de o noapte”. În schimb, o relație online, susținută zilnic, cu mesaje constante, vise, planuri, flirt — poate sugera o implicare profundă și o dorință reală de a fi cu altcineva.
Ce spun studiile
“Online Infidelity in Internet Chat Rooms: An Ethnographic Exploration”, un studiu ralizat pe 86 de persoane (76 bărbați și 10 femei) cu vârste între 25 -66 ani de către Beatriz Lia Avila Mileham a demonstrat că toți participanții foloseau chat room-uri destinate persoanelor căsătorite care flirtează („Married and Flirting”, „Married But Flirting”) pe Yahoo / Microsoft etc.
Concluziile acestui studiu au fost în sensul că anonimatul oferit de internet a reprezentat un factor major care încuraja infidelitatea, deoarece permitea exprimarea dorințelor, fanteziilor sau a interacțiunilor sexuale fără responsabilitate directă sau confruntare imediată. Ascunderea interacțiunilor față de soț/soție era comună, iar activitățile aveau loc uneori când partenerul dormea sau era ocupat.
Chiar dacă participanții nu considerau majoritatea acestor acțiuni ca infidelitate, soții/soțiile victime le apeciau ca fiind la fel de dureroase, fie că implicau contact fizic, fie
că nu, cu efecte emoționale (încredere trădată, anxietate, gelozie, depresie) foarte similare infidelității fizice.
Un studiu realizat la noi în țară, Internet Infidelity and Attachment Injury in a Romanian Women Sample: A Qualitative Study of the Online Sexual Infidelity Dimension[7]- de către Diana Filimon a implicat 27 de femei înșelate din România.
Potrivit acestui studiu, conceptul de infidelitate online le dăunează indivizilor și relațiilor acestora, fiind un eveniment traumatic, în majoritatea relațiilor romantice așteptările personale fiind asociate cu monopolul sexual și emoțional. Sentimentele pe care le generează infidelitatea online sunt critică, trădare, ridiculizare și lipsă de apreciere emoțională.
Studiul a mai scos la iveală și faptul că, deși indivizii, în general, nu susțin infidelitatea online și cred că aceasta amenință stabilitatea unei relații de dragoste, actele de trădare sunt comune și aproape 20% dintre bărbați și femei declară că au avut relații sexuale temporare cu altcineva în afară de soțul/soția lor atunci când erau căsătoriți.
Practica din alte state
Chiar dacă nu am identificat hotărâri judecătorești de la instanțele din România, în alte țări a început deja să se contureze o practică în acest sens, demonstrând că jurisprudența evoluează pentru a integra formele moderne de relații extraconjugale, în special cele care se bazează pe tehnologiile informației și comunicațiilor.
Fac trimitere în acest sens la două sentințe din Franța, cu o motivare elocventă pentru subiectul analizat.
Întrucât soțul recunoaște că a vizitat site-uri web și că a dorit să „cunoască femei”, dar fără a specifica dacă că au existat acte sau chiar întâlniri concrete, căutând doar confort intelectual într-o perioadă pe care a considerat-o dificilă, instanța apreciază că acest comportament este, cel puțin, insultător la adresa soției, iar această conduită este suficientă pentru a constitui încălcări grave ale obligațiilor conjugale, făcând continuarea vieții împreună intolerabilă[8];
Instanța a considerat că e-mailurile ambigue schimbate pe netlog de către soție cu un anumit număr de corespondenți de sex masculin, precum și fotografiile intime ale acesteia din urmă, demonstrează suficient că doamna Y... avea un tipar de căutare a mai multor relații masculine, ceea ce constituie o încălcare gravă și repetată a obligațiilor căsătoriei”
Infidelitatea va fi întodeauna apreciată in concreto de către judecător şi, prin urmare, se va face într-un mod subiectiv, personalizat. Pentru a stabili culpa într-un dosar de divorţ, judecătorul trebuie să aprecieze existenţa unei încălcări grave sau a unor încălcări continue ale obligaţiilor rezultate din căsătorie, iar pentru a stabili cuantumul unor daune, va trebui să analizeze și efectele pe care infidelitatea le-a produs asupra soțului nevinovat.
Voi încheia prezentul articol cu un citat atât de potrivit nu doar situației analizate, ci si realității pe care o trăim: Niciodata inainte nu au existat atatea oportunitati pentru barbatii si femeile in cautarea unui flirt. O data cu cybersexul, sexul electronic, nu mai e nevoie sa te furisezi in hoteluri obscure. O aventura on-line poate avea loc chiar in aceeasi incapere in care se afla sotia sau sotul.
Când trădarea are WI-FI. Infidelitatea online în ochii legii și ai judecătorului