Clauza de neconcurenţă este acea clauză prin care salariatul se obligă ca, după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, primind în schimb o indemnizaţie lunară, pe toată perioada de neconcurenţă.
Ea trebuie să fie acceptată de către ambele părți, fiind inclusă în contract, cu ocazia încheieri contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, printr-un act adițional.
Clauza este valabilă numai dacă sunt indicate în mod expres următoarele aspecte:
-activitățile interzise salariatului la data încetării contractului;
-durata acestei interdicții (conform legii, aceasta este de maximum doi ani);
-valoarea indemnizației lunare pentru respectarea clauzei;
-menționarea în CIM a valorii indemnizației;
-terții pentru care angajatul nu poate activa;
-aria geografică unde acesta poate reprezenta o competiție reală cu angajatorul care impune clauza.
Clauza își produce efectele doar dacă fostul angajator își respectă obligația de a achita indemnizația lunară.