Dreptul de a fi uitat este un concept juridic care permite indivizilor să solicite eliminarea informațiilor personale din rezultatele motoarelor de căutare, precum Google, atunci când aceste date sunt inadecvate, irelevante sau depășite. Acest drept a fost consolidat printr-o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-131/12, Google Spain SL și Google Inc. împotriva Agenției Spaniole de Protecția Datelor.
Contextul juridic și implicațiile hotărârii CJUE
În urma unei întrebări preliminare adresate de o instanță spaniolă, CJUE a stabilit că activitatea unui motor de căutare, care constă în găsirea, indexarea și stocarea informațiilor publicate de terți pe internet, constituie o prelucrare a datelor cu caracter personal. Hotărârea subliniază că, pentru a respecta drepturile prevăzute de directivă, operatorul motorului de căutare este obligat să elimine, la cerere, linkurile către paginile web care conțin informații referitoare la o persoană, afișate în urma unei căutări pe baza numelui respectivei persoane. Această obligație există chiar și în situația în care informațiile nu sunt șterse de pe site-ul original, dacă se constată că menținerea lor în rezultatele căutării este incompatibilă cu drepturile fundamentale ale persoanei vizate.
Procedura de solicitare a eliminării informațiilor din rezultatele căutării Google
Pentru a facilita exercitarea dreptului de a fi uitat, Google a implementat un formular online prin care persoanele pot solicita eliminarea anumitor rezultate asociate numelui lor. Formularul solicită informații precum numele complet, adresa de email de contact, URL-urile specifice care se doresc a fi eliminate și o explicație privind motivul pentru care aceste linkuri ar trebui șterse, în conformitate cu legislația europeană. De asemenea, este necesară furnizarea unei copii a unui document de identitate valid pentru a verifica autenticitatea solicitării. Este esențial de menționat că fiecare cerere este evaluată individual, Google analizând dacă informațiile în cauză sunt inadecvate, irelevante sau depășite și dacă există un interes public în menținerea lor.
Rolul autorităților naționale de protecție a datelor
În cazul în care o persoană consideră că dreptul său de a fi uitat nu a fost respectat de către operatorul motorului de căutare, aceasta poate depune o plângere la autoritatea națională de protecție a datelor. În România, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) este instituția competentă în acest domeniu. ANSPDCP poate investiga plângerea și poate dispune măsuri corective, inclusiv obligarea operatorului de a elimina linkurile respective din rezultatele căutării.
Limitările dreptului de a fi uitat
Deși dreptul de a fi uitat oferă protecție persoanelor fizice, acesta nu este absolut. Există situații în care interesul public prevalează asupra dreptului individual la viață privată, cum ar fi cazurile în care informațiile se referă la personalități publice sau la chestiuni de interes public major. Astfel, fiecare solicitare necesită o evaluare atentă pentru a asigura un echilibru just între drepturile individuale și interesul societății de a avea acces la informații.
În concluzie, dreptul de a fi uitat reprezintă un instrument juridic important pentru protejarea vieții private în era digitală. Persoanele care doresc să își exercite acest drept trebuie să urmeze procedurile stabilite de operatorii motoarelor de căutare și, dacă este necesar, să se adreseze autorităților competente pentru a obține eliminarea informațiilor personale din rezultatele căutării.