În cazul în care unul dintre părinți refuză sau nu poate să își dea acordul pentru ca un copil minor să călătorească în străinătate, celălalt părinte poate solicita suplinirea consimțământului acestuia printr-o hotărâre judecătorească. Procedura care se utilizează cel mai frecvent este cea a ordonanței președințiale, o procedură mai rapidă decât un proces obișnuit, care se finalizează în aproximativ 30 de zile și a cărei admitere este condiționată de urgența măsurii care se solicită a fi luată pe această cale.

În vederea admiterii unei astfel de solicitări, instanța analizează dacă deplasarea este în interesul superior al copilului, ținând cont de motivele călătoriei (vacanță, studii, tratament medical etc.), relația dintre părinți și eventualele obiecții ale celui care refuză acordul și caracterul întemeiat ori neîntemeiat al acestora.

Cererea se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială se află reședința minorului și trebuie să fie însoțită de documente justificative cu privire la deplasarea care se dorește a fi efectuată. În cazul în care copilul a împlinit vârsta de 10 ani, ascultarea lui de către instanța de judecată este obligatorie și se efectuează în prezența unui psiholog.

Dacă cererea este admisă de instanța de judecată, hotărârea judecatorească astfel pronunțată va suplini acordul părintelui care a refuzat ori s-a aflat în imposibilitate de a-l exprima.

Lipsa acordului celuilalt părinte la deplasarea copilului minor în străinătate